Cine dracu a mai auzit să se facă modificări la sistemul de încălzire la început de Februarie ? Începând de azi dimineaţă o parte din locuitorii cartierelor Vitan şi Dristor au auzit sau mai bine spus au simţit pe pielea lor.
Lucrările trebuiau să dureze până la ora 00:00 dar se pare că treaba se face româneşte şi ora anunţată pentru încheierea acestei lucrări, este doar o aproximare. Dacă nu dau drumu la robinet băieţii mai repede, trec peste noaptea asta ori cu mănuşi în mâini şi cu ceaiuri fierbinţi, ori cu ţurţuri la nas.
Parcă am avut o presimţire când am fost zilele trecute la farmacie să îmi refac stocurile de medicamente. Hapciu !
– 3 aspirine later edit –
Lucrarea a luat sfârşit, iar căldura este din nou furnizată începând cu ora 08:00 dimineaţa.
Băiatul îşi mai verifică o dată ceasul, răsuflă greu, priveşte către tunelul negru încă o dată şi se scufundă iar în gândurile sale ; dar gândurile îi sunt întrerupte de o mângâiere şi de o voce caldă “Ce mai faci ?“. Băiatul recunoaşte vocea, recunoaşte mângâierea, recunoaşte căldura, dar totuşi îi vine greu să creadă că ceea ce se întâmpla este aievea. Se întoarce uşor şi vede acelaşi chip luminos şi acelasi păr cârlionţat pe care le ştia. “Mersi, bine!” răspunde acesta, aproape mecanic.
Trec câteva garnituri de metrou, trece şi timpul, dar nici unul dintre cei doi nu dă semne că ar vrea să ia sfârşit acea întâlnire. Amândoi sunt fericiţi, amândoi sunt mulţumiţi, amândoi sunt zâmbitori. Cei doi deapănă amintiri, se privesc în ochi reciproc, zâmbesc, se ţin de mână.
O nouă garnitură de metrou intră în staţie, iar băiatul îi spune că trebuie să plece. Îi sărută obrazul umezit de lacrimi.
- Poate bem o cafea împreuna zilele astea.
Fata îi mângaie obrazul, se agaţă de gâtul lui şi îi şopteşte la ureche:
- O să bem când o să îţi poţi stăpâni frica.
Fiecare pleacă în direcţii diferite şi amâdoi speră la o altă întâlnire întamplătoare şi de ce nu, la un alt vis care de data asta, poate va fi trăit până la sfârşit.
Magazinul de unde cumpăr pâine este la nici 2 minute de mers lejer. Şi totuşi ieri am reuşit sa fac 5 minute, pentru că am mers în zig-zag, datorită căcaţilor de patrupede, de toate mărimile, toate culorile şi toate formele.
Fie el mic, mare, cu moţ sau fără moţ, galben, moale sau tare, ia-ţi dracu patrupedu’ şi dă-i un şpiţ în cur, să se cace dracu undeva prin iarbă ; să nu fim nevoiţi să dăm cu nasul de ei tot timpul.
#1: De câteva zile toate îmi ies pe dos, nu am chef de nimic, am o lene cât silicoanele surorilor Gabor la un loc şi plictiseala îşi face apariţia foarte repede, indiferent de activitatea care o am (nu mai am răbdare să văd nici macar un film până la sfârşit).
#2: Am o prietenă cu un tic nervos cam dubios ; se mângâie pe burtică. Azi m-am intalnit cu ea să iau nişte DVD-uri trimise de fratele ei şi am mai stat la gargară. Dupa 2 minute a început să îşi mângâie burtica, numai cu mâna dreaptă şi numai în forme de cercuri concentrice şi câteva elipse. (Huh ?!)
Mulţi ani am locuit la ultimul etaj. Mulţi ar spune că etajul 10 este cam sus, însă eu eram obişnuit si chiar îmi plăcea. Vecinul de la etajul 9 era un tip liniştit şi nici nu ştiam că locuieşte cineva acolo. Vecinii de deasupra mai ciripeau din când în când, dar în rest erau nişte vrăbiuţe de treabă.
Beleaua a apărut când m-am mutat. Etajul 3 din 8 ; vecinii de deasupra care încurcă coşul de gunoi cu geamul şi mă trezesc cu scrum de ţigare, coji de ceapă şi alte tâmpenii pe glafurile de la geamuri, iar vecinii de jos ascultă maneaua în blană.
De cateva zile vecina de la parter şi-a dat seama că nu o mai coafează grinzile de susţinere de la ea din sufragerie şi le-ar sta mai bine la gunoi, aşa că şi astăzi m-am trezit în triluri de ciocan pneumatic.
Sunt curios câţi din blocul ăsta or să primească amendă dea şpagă ca să scape de amendă, dacă cer un control de la primărie pentru verificarea autorizaţilor pentru modificările făcute în apartamente ?
Comentarii recente